black demons II.

Cred ca una din cele mai ingrozitoare senzatii este neputinta.
Sa simti cat de putin poti sa intervii asupra unei situatii in cazul in care esti la mii de kilometri departare. Sa simti cat de mult poti dezamagi pe cineva in momentul in care chiar si fara sa vrei il parasesti. Sa simti cum ti se sfarama sufletul si nu poti sa faci decat sa versi cateva lacrimi si sa-ti doresti sa ajungi mai repede acasa.
Sa simti cum totul se contrazice: ce simteai in urma cu cateva ore, anume sa mai ramai o luna poate chiar doua in locul in care esti, se contrazice total cu ce simti acum. Sa vrei sa ajungi mai repede acasa. Sa vrei sa poti sa rezolvi ceva.
Daca ar conta cuvintele mai mult in situatia asta ... Si nici macar sansa asta nu o ai.
Nu poti comunica, nu poti decat sa te framanti si sa te intrebi care e cea mai buna metoda. Sa spui si altora ce simti, sa ii ingrijorezi si pe ei, sa faci sa curga si lacrimile lor sau pur si simplu sa nu spui nimic, pentru ca dupa aceea, daca se intampla catastrofa suprema, tu sa fii acuzat ca ai stiut si ai tacut.