Textul asta l-am scris pentru un forum, provocandu-ma pe mine si pe inca cineva sa scriem fiecare cate o descriere fizica a unui personaj urat. Sunt foarte varza la descrierile astea. De-asta nici acum n-am dat prea multe detalii, dar am zis sa nu complic textul. Cred ca pe langa uratenia personajului descris am incercat sa ating si un anumit comportament urat care ma deranjeaza la restul oamenilor. De-asta am si decis sa public textul pe blog. Poate pune pe ganduri pe (inca) cineva.
Ugly
Ti-ar fi imposibil sa nu-l observi. Il intalnesti pe strada si-ti intorci in mod intamplator capul spre coltul in care sta. N-ai putea evita sa-ti intorci capul pentru a doua oara pentru a-l observa mai bine, pentru ca sta in firea omului sa fie curios de un lucru neobisnuit. In cazul acestui fenomen insa, pentru ca nu stim daca putem sa-l numim om, nu stim nici macar cu siguranta ce sex are, nu e nimic neobisnuit. Desi tot ceea ce si-ar dori el este, probabil, tocmai, sa treaca neobservabil ca sa poata trai si el linistit, atrage toate privirile. De la cele mai mirate si speriate, pana la cele mai ingrozite si scarbite. Au existat si momente in care cineva a indraznit sa-l apuce de un brat si sa incerce sa-l convinga sa se dea la o parte din drum, cu toate ca in coltul in care sta de obicei nu deranjeaza pe nimeni. Dar asa sunt oamenii, cand vad ceva ce nu le place sau ceva ce ii tulbura, tind sa faca tot ce le sta in putinta pentru a se indeparta ori si mai bine pentru a indeparta sursa negativa.
Inca nu v-ati dat seama despre cineva vorbim? Omul acela amarat din coltul de strada, acoperit cu nu mai mult decat o carpa in jurul bazinului. Primul lucru pe care il observi la el este evident faptul ca este murdar, jegos chiar, te face sa te gandesti ca a dormit numai in noroaie la viata lui, nu degeaba mai si pute. Imposibil sa ignore putoarea care pluteste in jurul lui. O putoare nu a om nespalat, ci a ceva asemanator mucegaiului ori cadavrelor care te face sa iti intorci privirea brusc, parca rusinandu-te ca ai avut nesimtirea, curajul de-a-l privi. Daca mai zabovesti cateva secunde privindu-l iti dai seama cat de slab, rahitic si fragil poate sa fie. Ajungi sa te intrebi cum de poate exista o asemenea chestie pe aici inca si asta nu din preocupare pentru sanatatea lui, ci din preocupare pentru sanatatea ochilor tai. Acest om le poate face pe femeile mai grijulii sa se gandeasca putin ca probabil este vorba de o fata, pentru ca sanii micuti parca uscati care se zaresc si bratele ori picioarele extreme de subtiri ne fac uneori sa ne gandim la fotomodelele acelea rahitice, care exagereaza cu cura de slabire. Dar acestui fenomen, caci eu chiar nu pot sa ma gandesc la el ca la un om, nu ii putem atribui nicio fosta viata, caci ar fi imposibil sa fi ajuns asa. Cine sa il fi lasat sa ajunga in halul asta?! Nu ne trece prin minte decat ca a aterizat asa, de undeva, din ceruri. Caci e mult mai usor sa ne gandim ca noi, restul, cei sanatosi si frumos imbracati si parfumati n-am avut, nu avem si nu vom avea niciodata legatura cu o asemenea fiinta. E prea dificil sa intinzi o mana vrand sa ajuti. Mult mai usor sa judeci, sa te apuci sa jignesti si sa te astepti ca sursa imputita sa dispara mai repede de acolo. Ce naiba, e mult prea urat. Urat, urat de tot!
